Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele șalon:

SALÓN, saloane, s. n. 1. Încăpere într-o locuință destinată primirii musafirilor. 2. Sală în care au loc festivități, baluri, serbări publice etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții periodice de pictură, sculptură etc.; p. ext. expoziția din această sală. ♦ Reuniune cu caracter cultural, artistic, monden etc. 3. Cameră cu mai multe paturi, în care sunt ținuți și îngrijiți bolnavii într-un spital. – Din fr. salon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SALÓN s.n. 1. Cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri. 2. Sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși. ◊ Salon literar = loc de reuniune în scopul unor discuții, de obicei literare și filozofice. 3. Cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. [Pl. -oane. / < fr. salon, cf. it. salone].
Sursa: Dicționar de neologisme

SALÓN s. n. 1. cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri. 2. sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ◊ sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși. 3. cenaclu literar, artistic, filozofic etc. 4. sală în care se desfășoară unele activități profesionale destinate publicului. 5. cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. (< fr. salon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

salon,1 saloane s. n. (intl., înv.) închisoare.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

salon2 adj. invar. (d. oameni) bun, cumsecade, înțelegător; pe care se poate conta.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

SALÓN (‹ fr., it.) s. n. 1. Încăpere a unui apartament rezervată primirii vizitelor. ◊ Loc. De salon, specific lumii mondene. 2. S. literar = denumire dată în sec. 15 în Italia și în sec. 17-19 în Franța reuniunilor ținute în casa unor doamne din înalta societate, la care participau scriitori, pictori, filozofi și personalități politice ale epocii. Dintre cele mai celebre: s. Vittoriei Colonna din Italia, s. doamnei Récamier, s. domnișoarei de Scudéry în Franța etc. 3. Sală publică în care au loc festivități, baluri etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții periodice de pictură, de sculptură, de cărți etc. Expoziție de lucrări de artă finanțată de autoritățile franceze. Numele vine de la Salonul lui Apollo din Palatul Luvru, locul unde se ținea expoziția. În 1667 Ludovic XIV a organizat o expunere a lucrărilor membrilor Academiei Regale de Pictură și Sculptură la Paris; după 1737 a căpătat o periodicitate anuală. Din sec. 20, manifestări artistice organizate pe segmente specializate, care au condus la scăderea prestigiului și influenței s.; p. ext. expoziția însăși. 4. Încăpere mare într-un spital, amenajată cu mai multe paturi pentru bolnavi.
Sursa: Dicționar enciclopedic

* salón n., pl. oane (fr. salon, d. it. salone, sală mare). Cameră rezervată primiriĭ musafirilor. Cameră spațioasă: o serată în saloanele palatuluĭ. Galerie în care se expun anual lucrările de pictură și sculptură la Paris: a ți se primi un tabloŭ în Salon. A fi primit în saloane, a fi primit în buna societate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

salón s. n., pl. saloáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

salon n. 1. sală în care se primește oaspeți; 2. societate bună: e primit în toate saloanele; 3. expoziție anuală de pictură și sculptură (la Paris).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SALÓN, saloane, s. n. 1. încăpere într-o locuință destinată primirii musafirilor. 2. Sală în care au loc festivități, baluri, serbări publice etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții periodice de pictură, sculptură etc.; p. ext. expoziția din această sală. ♦ Reuniune cu caracter cultural, artistic, monden etc. 3. Cameră cu mai multe paturi, în care sunt ținuți și îngrijiți bolnavii într-un spital. – Din fr. salon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘALÓN s.n. v. chalon.
Sursa: Dicționar de neologisme

șalón s.n. (înv.) postav de lână sau țesătură specială de bumbac folosită la confecționarea încălțămintei de vară.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

șalón n., pl. urĭ (cp. cu șaliŭ). Vechĭ. Un fel de pînză de bumbac neagră, cam asemenea cu brunelu, din care se făceaŭ ghete bătrîneștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

șalon n. postav de lână: ghete de șalon (= fr. chalon).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a