Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele învolba:

învolbá, învolbéz, vb. I (reg.) a holba ochii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


învolbá (învolbéz, învolbát), vb.1. A înfășuras, a răsuci. – 2. (Refl.) A se învolbura, a se învîrteji. – 3. (Refl.) A se învîrti. – 4. (Refl.) A se desface, a se deschide (mai ales ochii și florile). – Var. învoalbe, volba, învolbi. Mr. mvolbu (mvulbedz), mvolbere, megl. volbu. Lat. involvĕre (Pușcariu 904; REW 4540; Tiktin; DAR), cf. holba, și it. involvere, involgere, sp. envolver.Der. învolt, adj. (deschis, mărit, perfect alcătuit; umflat, rotunjit), reprezintă un lat. voltum, cf. it. (in)volto; învolta, vb. (despre flori, a se deschide, a crește în bune condiții; a fi ceva din belșug), format pe baza lui învolt; dezvolba, vb. refl. (a se dezvolta), format pe baza paralelismului închide-deschide sau înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un lat. *dĭsvolvĕre, care pare inutil); desvolta, vb. (a dezvolta), format pe baza lui învolt, cu sensurile fr. développer.
Sursa: Dicționarul etimologic român

învolbá vb. ind. prez. pers. 1 învolb
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

învolbà v. (Banat) a holba ochii. [Lat. VOLVERE, a rostogoli].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

învolbá, învolbéz, vb. I (reg.) a holba ochii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

învolbá (învolbéz, învolbát), vb.1. A înfășuras, a răsuci. – 2. (Refl.) A se învolbura, a se învîrteji. – 3. (Refl.) A se învîrti. – 4. (Refl.) A se desface, a se deschide (mai ales ochii și florile). – Var. învoalbe, volba, învolbi. Mr. mvolbu (mvulbedz), mvolbere, megl. volbu. Lat. involvĕre (Pușcariu 904; REW 4540; Tiktin; DAR), cf. holba, și it. involvere, involgere, sp. envolver.Der. învolt, adj. (deschis, mărit, perfect alcătuit; umflat, rotunjit), reprezintă un lat. voltum, cf. it. (in)volto; învolta, vb. (despre flori, a se deschide, a crește în bune condiții; a fi ceva din belșug), format pe baza lui învolt; dezvolba, vb. refl. (a se dezvolta), format pe baza paralelismului închide-deschide sau înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un lat. *dĭsvolvĕre, care pare inutil); desvolta, vb. (a dezvolta), format pe baza lui învolt, cu sensurile fr. développer.
Sursa: Dicționarul etimologic român

învolbá vb. ind. prez. pers. 1 învolb
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

învolbà v. (Banat) a holba ochii. [Lat. VOLVERE, a rostogoli].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

învolbă - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul învoalbe

învolbă - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul învoalbe