Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele învesmânta:

ÎNVESMÂNTÁ vb. I. v. înveșmânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ÎNVESMÂNTÁ vb. I. v. înveșmânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNVESMÂNTÁ vb. I. v. înveșmânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNVESMÂNTÁ vb. I. v. înveșmânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmấnt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez.Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

înveșmântá (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmânteáză/înveșmấntă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

înveșmântà v. a îmbrăca: privitori, bine înveșmântați FIL. [V. învestmântà].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmântez, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmấnt.Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmấnt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez.Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

înveșmântá (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmânteáză/înveșmấntă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

înveșmântà v. a îmbrăca: privitori, bine înveșmântați FIL. [V. învestmântà].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmântez, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmấnt.Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)