Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele înverșunare:

ÎNVERȘUNÁRE, înverșunări, s. f. Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – V. înverșuna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


înverșunáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a te înverșuna, mare furie. – În vest învĭe-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

înverșunáre s. f., g.-d. art. înverșunắrii; pl. înverșunắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ÎNVERȘUNÁRE, înverșunări, s. f. Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – V. înverșuna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

înverșunare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul înverșuna