Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele învelitoare:

ÎNVELITOÁRE, învelitori, s. f. Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (Pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (Pop.) Față de masă. [Pl. și: învelitoare] – Înveli + suf. -toare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


învelitoare, învelitori s. f. (glum.) iubită, amantă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ÎNVELITOÁRE (‹ înveli) s. f. Ceea ce servește la învelit. ♦ Plapumă, cuvertură etc. ♦ Hârtie, copertă etc. ♦ Față de masă. ♦ (TEHN.) Stratul de material izolant care acoperă fața exterioară a versantelor unui acoperiș; se execută din tablă, țigle, olane etc. ♦ Îmbrăcămintea impermeabilă a corpului unui balon.
Sursa: Dicționar enciclopedic

învelitoáre s. f., g.-d. art. învelitórii; pl. învelitóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

învelitoare f. 1. acoperișul casei; 2. velință, lăicer, scoarță; 3. capac: nu-i venea urda la învelitoare POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNVELITOÁRE, învelitori, s. f. Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (Pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (Pop.) Față de masă. [Pl. și: învelitoare] – Înveli + suf. -toare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNVELITOÁRE, învelitori, s. f. Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (Pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (Pop.) Față de masă. [Pl. și: învelitoare] – Înveli + suf. -toare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

învelitoare, învelitori s. f. (glum.) iubită, amantă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ÎNVELITOÁRE (‹ înveli) s. f. Ceea ce servește la învelit. ♦ Plapumă, cuvertură etc. ♦ Hârtie, copertă etc. ♦ Față de masă. ♦ (TEHN.) Stratul de material izolant care acoperă fața exterioară a versantelor unui acoperiș; se execută din tablă, țigle, olane etc. ♦ Îmbrăcămintea impermeabilă a corpului unui balon.
Sursa: Dicționar enciclopedic

învelitoáre s. f., g.-d. art. învelitórii; pl. învelitóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

învelitoare f. 1. acoperișul casei; 2. velință, lăicer, scoarță; 3. capac: nu-i venea urda la învelitoare POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNVELITOÁRE, învelitori, s. f. Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (Pop.) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (Pop.) Față de masă. [Pl. și: învelitoare] – Înveli + suf. -toare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)