ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
întregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 să întregeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită întregì v. a face întreg, a completa.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
întregi - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul întreg
întregi - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul întreg
întregi - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul întreg
întregi - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul întreg
întregi - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul întreg
