Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele întrecere:

ÎNTRÉCERE, întreceri, s. f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație. ◊ (Ieșit din uz) Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ◊ Expr. (Ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


întrécere f. Acțiunea de a te lua la întrecere, de a încerca cine e maĭ ĭute, maĭ puternic ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești

întrécere s. f., g.-d. art. întrécerii; pl. întréceri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

întrecere f. fig. rivalitate: a se lua la întrecere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNTRÉCERE, întreceri, s. f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație. ◊ (Ieșit din uz) Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ◊ Expr. (Ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

întrecere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul întrece