Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele întonare:

INTONÁRE, intonări, s. f. Acțiunea de a intona și rezultatul ei. [Var.: (pop.) întonáre s. f.] – V. intona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INTONÁRE s.f. Acțiunea de a intona și rezultatul ei; intonație. [Var. întonare s.f. / < intona].
Sursa: Dicționar de neologisme

intonáre s. f., g.-d. art. intonắrii; pl. intonắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

INTONÁRE, intonări, s. f. Acțiunea de a intona și rezultatul ei. [Var.: (pop.) întonáre s. f.] – V. intona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNTONÁRE s. f. v. intonare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNTONÁRE s.f. v. intonare.
Sursa: Dicționar de neologisme

ÎNTONÁRE s. f. v. intonare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

intonare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul intona

întonare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul întona