Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele întitulare:

INTITULÁRE, intitulări, s. f. Acțiunea de a (se) intitula și rezultatul ei; titlu, nume. [Var.: (pop.) întituláre s. f.] – V. intitula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INTITULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) intitula. [< intitula].
Sursa: Dicționar de neologisme

intituláre s. f., g.-d. art. intitulắrii; pl. intitulắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

INTITULÁRE, intitulări, s. f. Acțiunea de a (se) intitula și rezultatul ei; titlu, nume. [Var.: (pop.) întituláre s. f.] – V. intitula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNTITULÁRE s. f. v. intitulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNTITULÁRE s. f. v. intitulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

intitulare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul intitula

întitulare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul întitula