Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele întinge:

ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


întínge (întíng, întíns), vb. – A muia, a îmbiba. Lat. tĭngĕre (Pușcariu 886; REW 4504; DAR), cf. it. tingere, fr. teindre, sp. teñir, port. tingir. În parte omonim al lui întinde, datorită omonimiei part. întins (ca în cazul lui încinge cu încinde); totuși, nu pare atît de rar cum presupune DAR, în limba actuală. – Der. întinsoare, s. f. (mîncare cu sos sau grăsime, care se mănîncă întingînd).
Sursa: Dicționarul etimologic român

întínge (a ~) (a muia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întíng, 1 pl. întíngem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 întíngă; ger. întingấnd; part. întíns
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

întinge v. a băga, a muia într’un lichid (apă, vin, cerneală, sos). [Lat. INTINGERE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)