Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele întina:

INTÍNĂ s. f. înveliș protector intern al grăuntelui de polen și al sporilor ferigii. (< fr. intine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


INTÍNĂ s.f. (Bot.) Membrană protectoare internă a grăuntelui de polen și a sporilor ferigii. [< fr. intine].
Sursa: Dicționar de neologisme

ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

întiná (a ~) vb., ind. prez. 3 întineáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

întiná (a ~) vb., ind. prez. 3 întineáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

înținá, înținéz, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în așa fel, încât să se țină doar într-o așchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema ușor o ușă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpățâna.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

înținá (înținéz, át), vb.1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu ușurință. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micșorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se folosește mai ales part. cu funcție adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român

înținá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înțineáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)