Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele întâietate:

ÎNTÂIETÁTE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


întâietáte s. f., g.-d. art. întâietắții
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

întâietate f. primul rang, supremație.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNTÂIETÁTE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: – tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)