Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele îngriji:

ÎNGRIJÍ, îngrijesc, vb. IV. I. 1. Tranz., intranz. și refl. A avea grijă de cineva sau de ceva, a purta de grijă cuiva. ♦ Tranz. A păstra ceva în bună stare. ♦ Tranz. A avea grijă de sănătatea cuiva. ♦ Refl. A-și căuta de sănătate; a urma un tratament medical. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A-și procura ceva (din vreme), a face pregătirile necesare. II. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) îngrijora, a(-și) face griji. – În + grijă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


îngrijí (a ~) (a avea grijă) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrijésc, imperf. 3 sg. îngrijeá; conj. prez. 3 să îngrijeáscă; ger. îngrijínd
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

îngrijì v. 1. a avea, a purta grijă: a îngriji de copii; 2. a fi neliniștit, a se teme: nu se îngrijește de nimic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNGRIJÍ, îngrijesc, vb. IV. I. 1. Tranz., intranz. și refl. A avea grijă de cineva sau de ceva, a purta de grijă cuiva. ♦ Tranz. A păstra ceva în bună stare. ♦ Tranz. A avea grijă de sănătatea cuiva. ♦ Refl. A-și căuta de sănătate; a urma un tratament medical. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A-și procura ceva (din vreme), a face pregătirile necesare. II. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) îngrijora, a(-și) face griji. – În + grijă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)