Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele înfurca:

ÎNFURCÁ vb. I. v. înfurci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


înfurcá, înfurchéz, vb. I (reg.) 1. a lua fân în furcă. 2. a (se) desface (ceva) în două părți, în doi craci (cu furca); a (se) bifurca, a se încrăci. 3. (fig.) a avea de furcă cu cineva, a se încăiera.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

*înfurcá (a ~) (a lua cu furca) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 înfúrcă; imperf. 3 sg. înfurcá; conj. prez. 3 înfúrce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ÎNFURCÁ1, înfurcesc, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) A lua fân în furcă. [Prez. ind. și: înfúrc] – În + furcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNFURCÁ2 vb. I. v. înfurci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

înfurcă - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul înfurci

înfurcă - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul înfurci

înfurcă - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul înfurci