Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele îndoitură:

ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


îndoitúră f., pl. ĭ. Locu unde ceva e îndoit: îndoitura uneĭ vergĭ, unuĭ deget, uneĭ peĭ [!], uneĭ stofe, uneĭ hîrtiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

îndoitúră, -i, s.f. – (gastr.) Preparate din făină de mălai, cu apă și bicarbonat, uneori și cu coade de ceapă și mărar, coapte pe plită (Faiciuc 1998: 138). – Din îndoi „a amesteca cu apă” (în + doi) + -tură.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

îndoitúră (-do-i-) s. f., g.-d. art. îndoitúrii; pl. îndoitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

îndoitură f. 1. efectul îndoirii materiale; 2. cută.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)