Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele îndestul:

ÎNDESTÚL, -Ă, îndestuli, -le, adj. (Înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


îndestúl adv. Rar. Destul, de ajuns. – S´ar putea scrie și în destul.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!îndestúl (înv.) adj. m., pl. îndestúi; f. îndestúlă, pl. îndestúle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

îndestul adv. de ajuns: nu ești îndestul de chinuită? BĂLC. [V. destul].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNDESTÚL, -Ă, îndestui, -le, adj. (Înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNDESTÚL, -Ă, îndestuli, -le, adj. (Înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

îndestúl adv. Rar. Destul, de ajuns. – S´ar putea scrie și în destul.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!îndestúl (înv.) adj. m., pl. îndestúi; f. îndestúlă, pl. îndestúle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

îndestul adv. de ajuns: nu ești îndestul de chinuită? BĂLC. [V. destul].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNDESTÚL, -Ă, îndestui, -le, adj. (Înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNDESTÚL, -Ă, îndestuli, -le, adj. (Înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

îndestúl adv. Rar. Destul, de ajuns. – S´ar putea scrie și în destul.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!îndestúl (înv.) adj. m., pl. îndestúi; f. îndestúlă, pl. îndestúle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

îndestul adv. de ajuns: nu ești îndestul de chinuită? BĂLC. [V. destul].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNDESTÚL, -Ă, îndestui, -le, adj. (Înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)