Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele încuviința:

ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, vb. I. Intranz. A fi de acord. ♦ Tranz. A consimți, a permite. – În + cuviință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


încuviințá (a ~) (-vi-in-) vb., ind. prez. 3 încuviințeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

încuviințà v. a aproba. [V. cuviință].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, vb. I. Intranz. A fi de acord. ♦ Tranz. A consimți, a permite. [Pr.: -vi-in-] – În + cuviință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)