Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele încurcătură:

ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


încurcătúră s. f., g.-d. art. încurcătúrii; pl. încurcătúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

încurcătură f. rezultatul încurcării; complicațiune, confuziune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc. ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)