Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele încorda:

ÎNCORDÁ, încordez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) contracta mușchii corpului, p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ Fig. A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a întări. 2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele viței de vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri. – În + coardă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ÎNCORDÁ vb. I. tr., refl. a(-și) aduce mușchii, corpul într-o stare de tensiune. II. refl. (fig.) a face un efort deosebit pentru a înțelege, pentru a-și aduce aminte. III. tr. a întinde un arc, un cablu; (p. ext.) a înstruna un instrument muzical. (< în- + coardă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

încordá (a ~) vb., ind. prez. 3 încordeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

încordà v. 1. a întinde coardele la un instrument (arc, vioară); 2. a întinde foarte, a pune toată tăria: a-și încorda puterile; fig. a-și încorda mintea; 3. a ținea strâns: fugarul falnic coama ’și încorda AL.; 4. alega strâns: a încorda via; 5. a se înțepeni: se încordează și apoi moare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNCORDÁ, încordez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) contracta mușchii corpului, p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ Fig. A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a întări. 2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele viței-de-vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă); a se înăspri. – În + coardă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)