Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele încolăcitură:

ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


încolăcitúră f., pl. ĭ. Rezultatu încolăciriĭ (spiră): funia formează încolăciturĭ în prejuru [!] paruluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

încolăcitúră s. f., g.-d. art. încolăcitúrii; pl. încolăcitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

încolăcitură f. rezultatul încolăcirii și lucrul încolăcit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, s. f. încolăcire. – Încolăci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)