Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele închipuire:

ÎNCHIPUÍRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui; imaginație, fantezie. 2. Produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație. ♦ Idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ◊ Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... – V. închipui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


închipuíre f. Imaginațiune, concepțiune. Figurare. Presupunere. Procurare, realizare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

închipuíre s. f., g.-d. art. închipuírii; (plăsmuiri) pl. închipuíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

închipuire f. 1. acțiunea de a închipui și lucrul închipuit; 2. facultatea de a închipui: imaginațiune; 3. alegorie: Arghir și Elena.... o închipuire sub care se înțelege luarea țării Ardealului prin Traian (BARAC).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNCHIPUÍRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui; imaginație, fantezie. 2. Produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație. ♦ Idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ♦ Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... – V. închipui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

închipuire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul închipui