Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele împuternicit:

ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


împuternicít, -ă adj. și s. Care are depline puterĭ, plenipotențiar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

împuternicit m. plenipotențiar, mandatar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

împuternicit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul împuternici