Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele împuternicire:

ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


împuternicíre f. Acțiunea de a saŭ de a se împuternici.
Sursa: Dicționaru limbii românești

împuternicíre s. f., g.-d. art. împuternicírii; pl. împuternicíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

împuternicire f. acțiunea de a împuternici: 1. restabilire; 2. plenipotență, mandat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

împuternicire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul împuternici