ȘOVÁR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructe în formă de măciucă (Sparganium ramosum); b) plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papură; d) rogoz. 2. Fân cu mult rogoz. [Var.: șuvár s. m.] – Din ucr. šuvar, scr. ševar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șovár (-ri), s. m. – Rogoz (Typha angustifolia). – Var. șuvar. Sl., cf. sb., cr. ševar, rut. šuvar, pol. szuvara (Cihac, II, 392; Conev 45), mag. savar.Sursa: Dicționarul etimologic român
șovár m. ca plantă și n. ca material (rut. šúvar, pol. szuwar, sîrb. ševar, trestie, stuf; [ung. savar, o plantă chenopodiacee]). Vest. Papură cu frunza maĭ îngustă: casă învelită cu șovar. – Pe aĭurea = „buzdugan” (altă plantă).
Sursa: Dicționaru limbii românești
șovár, -i, s.m. – v. șuvar.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
șovár s. m.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șovar n. 1. un fel de trestie subțire cu care se acopere casele la țară; 2. Tr. papură. [Rut. ȘUVAR].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘOVÁR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructe în formă de măciucă (Sparganium ramosum); b) plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papură; d) rogoz. 2. Fân cu mult rogoz. [Var.: șuvár s. m.] – Din ucr. šuvar, sb. ševar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)