ÎNVÂRTOȘÁ, învârtoșez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. ♦ (Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica. 2. Refl. Fig. A deveni neîndurat; a se împietri. – În + vârtos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a învârtoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 învârtoșeáză, 1 pl. învârtoșắm; conj. prez. 3 să învârtoșéze; ger. învârtoșấndSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
învârtoșà v. a se face vârtos.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNVÂRTOȘÁ, învârtoșez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. ♦ (Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica. 2. Refl. Fig. A deveni neîndurător; a se împietri. – În + vârtos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)