ÎNTINZĂTÓR, întinzătoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Băț, lemn la războiul de țesut, cu ajutorul căruia se răsucește țesătura pe sulul dinainte; întorcător, încordător. – Întinde + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a întinzătór n., pl. oare. Crivea, zatcă, bățu cu care se strînge pe sulu din ainte [!] pînza țesută.
Sursa: Dicționaru limbii românești
întinzătór s. n., pl. întinzătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită întinzător n. bățul răsboiului cu care se strânge pe sulul dinainte pânza țesută.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNTINZĂTÓR, întinzătoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Băț, lemn la războiul de țesut, cu ajutorul căruia se răsucește țesătura pe sulul dinainte; întorcător, încordător. – Întinde + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)