ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
întăritór, -oáre adj. Care întărește. S. n., pl. oare. Tonic, fortificant, medicament întăritor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
întăritór adj. m., pl. întăritóri; f. sg. și pl. întăritoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită întăritor a. 1. care întărește; 2. fig. care desfată sufletește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)