ÎNGĂIMÁT, -Ă, îngăimați, -te, adj. (Despre rostire, vorbe etc.) Nedeslușit, bolborosit, tărăgănat, șovăielnic; îngălat (2). – V. îngăima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a îngăĭmát și îngîĭmát, -ă Încurcat, răŭ articulat: cuvinte îngîĭmate. Adv. Articulînd răŭ, îngînînd: a răspunde îngîĭmat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
îngăimat a. confuz: cuvinte îngăimate. ║ adv. încurcat: moșneagul atunci zise îngăimat CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNGĂIMÁT, -Ă, îngăimați, -te, adj. (Despre rostire, vorbe etc.) Nedeslușit, bolborosit, tărăgănat, șovăielnic; îngălat (2). – V. îngăima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
îngăimat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul îngăima