ÎNCRÂNCINÁ vb. I. v. încrâncena.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCRÂNCINÁ vb. I v. încrâncena.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNCRÂNCINÁ vb. I. v. încrâncena.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCRÂNCINÁ vb. I v. încrâncena.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)