a displăcea - Verb - conjugarea a II-a


Moduri nepredicative pentru verbul a displăcea
InfinitivInfinitiv lungGerunziuParticipiuSupin
a displăceadisplăceredisplăcânddisplăcutde displăcut

Moduri predicative pentru verbul a displăcea
Pers./Nr.PrezentImperfectPerfect simpluPerfect compusMai mult ca perfectViitorViitor anterior
Persoana I/Singulardisplacdisplăceamdisplăcuiam displăcutdisplăcusemvoi displăceavoi fi displăcut
Persoana a II-a/Singulardisplacidisplăceaidisplăcușiai displăcutdisplăcuseșivei displăceavei fi displăcut
Persoana a III-a/Singulardisplacedisplăceadisplăcua displăcutdisplăcuseva displăceava fi displăcut
Persoana I/Pluraldisplăcemdisplăceamdisplăcurămam displăcutdisplăcuserămvom displăceavom fi displăcut
Persoana a II-a/Pluraldisplăcețidisplăceațidisplăcurățiați displăcutdisplăcuserățiveți displăceaveți fi displăcut
Persoana a III-a/Pluraldisplacdisplăceaudisplăcurăau displăcutdisplăcuserăvor displăceavor fi displăcut
Pers./Nr.ConjunctivConditional OptativImperativ
Persoana I/Singulardisplacsă fi displăcutdisplăceaaș fi displăcut
Persoana a II-a/Singulardisplacisă fi displăcutai displăceaai fi displăcutdisplaci
Persoana a III-a/Singulardisplacăsă fi displăcutar displăceaar fi displăcut
Persoana I/Pluraldisplăcemsă fi displăcutam displăceaam fi displăcut
Persoana a II-a/Pluraldisplăcețisă fi displăcutați displăceaați fi displăcutdisplăceți
Persoana a III-a/Pluraldisplacăsă fi displăcutar displăceaar fi displăcut