a dănțui - Verb - conjugarea a IV-a


Moduri nepredicative pentru verbul a dănțui
InfinitivInfinitiv lungGerunziuParticipiuSupin
a dănțuidănțuiredănțuinddănțuitde dănțuit

Moduri predicative pentru verbul a dănțui
Pers./Nr.PrezentImperfectPerfect simpluPerfect compusMai mult ca perfectViitorViitor anterior
Persoana I/Singulardănțuiescdănțuiamdănțuiiam dănțuitdănțuisemvoi dănțuivoi fi dănțuit
Persoana a II-a/Singulardănțuieștidănțuiaidănțuișiai dănțuitdănțuiseșivei dănțuivei fi dănțuit
Persoana a III-a/Singulardănțuieștedănțuiadănțuia dănțuitdănțuiseva dănțuiva fi dănțuit
Persoana I/Pluraldănțuimdănțuiamdănțuirămam dănțuitdănțuiserămvom dănțuivom fi dănțuit
Persoana a II-a/Pluraldănțuițidănțuiațidănțuirățiați dănțuitdănțuiserățiveți dănțuiveți fi dănțuit
Persoana a III-a/Pluraldănțuiescdănțuiaudănțuirăau dănțuitdănțuiserăvor dănțuivor fi dănțuit
Pers./Nr.ConjunctivConditional OptativImperativ
Persoana I/Singulardănțuiescsă fi dănțuitdănțuiaș fi dănțuit
Persoana a II-a/Singulardănțuieștisă fi dănțuitai dănțuiai fi dănțuitdănțuiește
Persoana a III-a/Singulardănțuiascăsă fi dănțuitar dănțuiar fi dănțuit
Persoana I/Pluraldănțuimsă fi dănțuitam dănțuiam fi dănțuit
Persoana a II-a/Pluraldănțuițisă fi dănțuitați dănțuiați fi dănțuitdănțuiți
Persoana a III-a/Pluraldănțuiascăsă fi dănțuitar dănțuiar fi dănțuit