a întâmpla - Verb - conjugarea I


Moduri nepredicative pentru verbul a întâmpla
InfinitivInfinitiv lungGerunziuParticipiuSupin
a întâmplaîntâmplareîntâmplândîntâmplatde întâmplat

Moduri predicative pentru verbul a întâmpla
Pers./Nr.PrezentImperfectPerfect simpluPerfect compusMai mult ca perfectViitorViitor anterior
Persoana I/Singularam întâmplatvoi întâmplavoi fi întâmplat
Persoana a II-a/Singularai întâmplatvei întâmplavei fi întâmplat
Persoana a III-a/Singularîntâmplăîntâmplaîntâmplăa întâmplatîntâmplaseva întâmplava fi întâmplat
Persoana I/Pluralam întâmplatvom întâmplavom fi întâmplat
Persoana a II-a/Pluralați întâmplatveți întâmplaveți fi întâmplat
Persoana a III-a/Pluralîntâmplăîntâmplauîntâmplarăau întâmplatîntâmplaserăvor întâmplavor fi întâmplat
Pers./Nr.ConjunctivConditional OptativImperativ
Persoana I/Singularsă fi întâmplatîntâmplaaș fi întâmplat
Persoana a II-a/Singularsă fi întâmplatai întâmplaai fi întâmplat
Persoana a III-a/Singularîntâmplesă fi întâmplatar întâmplaar fi întâmplat
Persoana I/Pluralsă fi întâmplatam întâmplaam fi întâmplat
Persoana a II-a/Pluralsă fi întâmplatați întâmplaați fi întâmplat
Persoana a III-a/Pluralîntâmplesă fi întâmplatar întâmplaar fi întâmplat