a încumete - Verb - conjugarea a III-a


Moduri nepredicative pentru verbul a încumete
InfinitivInfinitiv lungGerunziuParticipiuSupin
a încumeteîncumetereîncumesde încumes

Moduri predicative pentru verbul a încumete
Pers./Nr.PrezentImperfectPerfect simpluPerfect compusMai mult ca perfectViitorViitor anterior
Persoana I/Singularîncumetîncumeteamîncumeseiam încumesîncumesesemvoi încumetevoi fi încumes
Persoana a II-a/Singularîncumețiîncumeteaiîncumeseșiai încumesîncumeseseșivei încumetevei fi încumes
Persoana a III-a/Singularîncumeteîncumeteaîncumesea încumesîncumeseseva încumeteva fi încumes
Persoana I/Pluralîncumetemîncumeteamîncumeserămam încumesîncumeseserămvom încumetevom fi încumes
Persoana a II-a/Pluralîncumetețiîncumeteațiîncumeserățiați încumesîncumeseserățiveți încumeteveți fi încumes
Persoana a III-a/Pluralîncumetîncumeteauîncumeserăau încumesîncumeseserăvor încumetevor fi încumes
Pers./Nr.ConjunctivConditional OptativImperativ
Persoana I/Singularîncumetsă fi încumesîncumeteaș fi încumes
Persoana a II-a/Singularîncumețisă fi încumesai încumeteai fi încumesîncumete
Persoana a III-a/Singularîncumetăsă fi încumesar încumetear fi încumes
Persoana I/Pluralîncumetemsă fi încumesam încumeteam fi încumes
Persoana a II-a/Pluralîncumetețisă fi încumesați încumeteați fi încumesîncumeteți
Persoana a III-a/Pluralîncumetăsă fi încumesar încumetear fi încumes