a împuți - Verb - conjugarea a IV-a


Moduri nepredicative pentru verbul a împuți
InfinitivInfinitiv lungGerunziuParticipiuSupin
a împuțiîmpuțireîmpuțindîmpuțitde împuțit

Moduri predicative pentru verbul a împuți
Pers./Nr.PrezentImperfectPerfect simpluPerfect compusMai mult ca perfectViitorViitor anterior
Persoana I/Singularîmputîmpuțeamîmpuțiiam împuțitîmpuțisemvoi împuțivoi fi împuțit
Persoana a II-a/Singularîmpuțiîmpuțeaiîmpuțișiai împuțitîmpuțiseșivei împuțivei fi împuțit
Persoana a III-a/Singularîmputeîmpuțeaîmpuția împuțitîmpuțiseva împuțiva fi împuțit
Persoana I/Pluralîmpuțimîmpuțeamîmpuțirămam împuțitîmpuțiserămvom împuțivom fi împuțit
Persoana a II-a/Pluralîmpuțițiîmpuțeațiîmpuțirățiați împuțitîmpuțiserățiveți împuțiveți fi împuțit
Persoana a III-a/Pluralîmputîmpuțeauîmpuțirăau împuțitîmpuțiserăvor împuțivor fi împuțit
Pers./Nr.ConjunctivConditional OptativImperativ
Persoana I/Singularîmputsă fi împuțitîmpuțiaș fi împuțit
Persoana a II-a/Singularîmpuțisă fi împuțitai împuțiai fi împuțitîmpute
Persoana a III-a/Singularîmputăsă fi împuțitar împuțiar fi împuțit
Persoana I/Pluralîmpuțimsă fi împuțitam împuțiam fi împuțit
Persoana a II-a/Pluralîmpuțițisă fi împuțitați împuțiați fi împuțitîmpuțiți
Persoana a III-a/Pluralîmputăsă fi împuțitar împuțiar fi împuțit